Raport canadian despre carantina covid: rezultatele sunt fie dezastruoase, fie lipsesc.

Raport canadian despre carantina covid: rezultatele sunt fie dezastruoase, fie lipsesc.
mai 1, 2021
Alin Ciubotariu

Un studiu canadian al unui profesor de economie demonstrează efectele dezastruoase ale politicilor de carantină. Carantina generalizată are efecte extrem de reduse asupra răspândirii Covid dar enorme asupra altor domenii.

Un studiu făcut de economistul Douglas W. Allen, profesor în departamentul de Economie al Universității Simon Fraser din Burnaby, Canada, dă peste cap întregul raționamet politic, sanitar și economic pe care se fundamentează politicile de carantină generală implementate de diferite state de la începutul pandemiei și scoate la iveală costurile uriașe în materie de vieți umane, produs intern brut și calitate a vieții pe care le vor deconta statele care au ales varianta carantinării generale a populației.

O analiză a 80 de studii pe Covid-19 a arătat că multe din ele se bazau pe ipoteze false care tindeau să supraevalueze beneficiile unei carantine și să subevalueze costurile unei astfel de politici, ca urmare multe dintre studiile cost/beneficii de la început au ajuns la concluzii care mai târziu au fost demontate de date empirice și demonstrate ca fiind incorecte. Cercetările din ultimele șase luni au arătat că politicile de carantină au avut, în cel mai bun caz, un efect marginal.

Ineficiența politicilor de carantinare provine din schimbări voluntare ale comportamentului cetățenilor. Jurisdicțiile cu astfel de politici nu au reușit să împiedice încălcarea lor iar cele fără politică de carantină au beneficiat de schimbări de comportament ale comunităților care au imitat carantina. Efectul limitat al carantinelor generale explică de ce numărul de morți per milion, cumulate sau calculate pe zile, nu este corelat cu strictețea politicilor de carantinare din diferite state.

Folosind metoda propusă de profesorul Bryan Caplan de a analiza costurile și beneficiile și folosind două ipoteze extreme privind eficiența politicilor de carantină generală ajungem la concluzia că raportul costuri/beneficii al politicii de carantină generală din Canada, ca număr de „ani viață” salvați, e undeva între 3,6 (în cazul în care s-ar fi înregistrat mortalitatea estimată de simularea Imperial College și Canada ar fi avut 200.000 de morți în plus) și 282 (după datele colecate din studii). Acesta ar fi motivul pentru care politicile de carantina generală vor fi privite de istorie ca cel mai mare eșec al unei politici pe timp de pace.

Douglas W. Allen Department of Economics, Simon Fraser University, Burnaby, Canada

În contrast, mass-media omniprezentă, sănătatea publică și răspunsul politic la pandemie au fost unilaterale, incomplete și aproape neschimbate în ultimul an. În ceea ce privește politicile de carantină generală multe jurisdicții au aplicat aceleași strategii din primăvara anului 2020 și în 2021, ignorând cu bună știință toate datele culese și analizate până acum.

Autoritățile au făcut, de multe ori, anunțuri publice care ignorau complet datele despre Covid-19, date ușor de găsit dacă știi unde anume să le cauți. Mai mult decât atât: de câte ori rezultatele cercetărilor erau contrare afirmațiilor autorităților și erau distribuite online platformele pe care acestea erau distribuite au decis cenzurarea lor făcând astfel aproape imposibil contactul cetățeanului canadian de rând cu alte informații în afara celor distribuite de massmedia centrală sau conferințele de presă ale autorităților sanitare.

Când vine vorba de alegerea oricărui tip de politică publică, câștigătorul premiului Nobel, economistul Ronald Coase, a spus-o cel mai bine:

Ar fi în mod clar de dorit ca singurele măsuri implementate să fie acelea în care ceea ce s-a câștigat valorează mai mult decât ceea ce s-a pierdut. Dar alegerea unor aranjamente sociale, în contextul în care indivizii iau și decizii individuale, trebuie să țină cont de faptul că schimbările de sistem care ar duce la îmbunătățirea anumitor decizii ar putea duce la înrăutățirea altora. Separarea și alegerea unor aranjamente sociale trebuie să țină cont de efectele lor în totalitate.

Ronald Coase, The Problem of Social Cost, p. 44, 1960

R. Coase sublinia două condiții de bază. Prima condiție este că deciziile politice trebuiesc luate având ca fundament atât beneficiile lor cât și costurile, concentrarea lor numai asupra unuia din criterii, fie el costuri sau beneficii, ducând automat la decizii într-o direcție greșită. A doua condiție este una mai subtilă și ține de flexibilitatea factorilor de decizie, deoarece încercarea de a atinge un anumit obiectiv folosind un singur mecanism poate duce la o exacerbare a costurilor. întotdeauna există mai multe metode care duc la atingereaobiectivelor dar diferența o fac costurile aferente fiecărei metode iar atunci când se fac calculele finale trebuie ținut cont de efectul total.

Majoritatea studiilor care estimează costurile și beneficiile unei politici publice sunt bazate, în marea lor majoritate, pe patru ipoteze care sunt ascunse în matematica din spatele modelului teoretic sau statistic.

  1. Modele de studiu care folosesc valori mari pentru parametrii modelului (Ex: pt. S.I.R.* se folosesc constantele Rt & IFR) supraestimează numărul de cazuri și de decese relevat postfactual.
  2. Modelele care presupun că comportamentul uman este exogen și independent de virus și supraestimează numărul post-factual de cazuri și decese
  3. Studiile care utilizează un VSL (Valoare Vieților Salvate, constantă exprimată în moneda) independent de vârstă de 10.000.000 USD supraestimează valoarea oricărei vieți salvate.
  4. Studii care utilizează PIB-ul pierdut doar ca o măsură a costului politicilor de carantină generală subapreciază costurile.

Acest patru ipoteze care au stat la baza majorității studiilor din prima perioadă a pandemiei modifică în mod simțitor, și incorect, rezultatele prin supraevaluarea beneficiilor și subevaluarea costurilor politicilor antipandemice.

Rezultatele unui studiu publicat de Andrew G. Atkeson, profesor de economie și finanțe la UCLA, în 2020, pune în mod serios la îndoială studiile timpurii, făcute local, pe eșantioane mici, care au arătat efecte importante ale politicilor de carantinare asupra cazurilor de infecție și a deceselor, în realitate evoluția epidemniei în toate jurisdițiile fiind aceeași, indiferent de numărul și severitatea restricțiilor impuse prin politicile de carantină generală.

Descoperirea noastră arată în „Fact 1” că scăderea ratei de transmisie a COVID-19, a fost aproape universală la nivel mondial și sugerează că rolul politicilor naționale de intervenție nonfarmaceutică este supra-evaluat.
Rezultatele obținute din „Fact 2” și „Fact 3” aruncă și mai multe îndoieli asupra importanței intervențiilor nonfarmaceutice (în special politicile de carantinare generală) în contabilizarea evoluției ratelor de transmitere COVID-19 de-a lungul timpului și între diferite locații.
Multe din regiunile studiate care au instalat politici de carantină generală la începutul epidemiei locale le-au eliminat ulterior în timpul studiului iar altele nu s-au bazat deloc pe intervenții nonfarmaceutie.
Cu toate acestea rata de transmisie din toate regiunile a continuată să rămână scăzută față de valorile de la început arătând că eliminarea politicilor de carantină a avut un efect redus asupra ratei de transmisie. ”

Andrew G. Atkeson, profesor de economie și finanțe la UCLA

Studiul lui Atkeson numit „Patru realități stilizate despre Covid”, care folosește date din 23 de țări, a descoperit că pe întinderea tuturor jurisdicțiilor a existat la început o variație mare între morțile zilnice și ratele de transmisie pentru ca la 20-30 de zile de la momentul în care s-a ajuns la 25 de decese/zi numărul de morți să scadă către 0 iar indicele de transmisie să planeze în jurul lui 1.

Linia neagră solida din ambele diagrame reprezintă estimarea mediană posterioară. Linia magenta solidă din graficul de sus reprezintă rata mediană de creștere a deceselor zilnice rotunjuită în 7 zile pentru toate cele 50 de locații și corespunde doar scării din stânga. Cele două benzi punctate cu liniuță din ambele diagrame conțin două treimi din probabilitatea posterioară la fiecare moment punct și cele două benzi punctate 0,90 din probabilitatea posterioară. Ratele de creștere a decesului sunt estimate în funcție de funcția Weibull adaptată. Numerele de reproducere efective și ratele de transmisie normalizate sunt modele pe modelul S.I.R.. Ziua 0 este cea mai timpurie dată când numărul total de decese a ajuns la 25 în fiecare locație

O comparație folosind date publice poate fi făcută între statele care au impus politici de carantină generală și cele care au refuzat să aplice ordinele instituțiilor sanitare de tip OMS sau CDC dar și cu diferite regiuni continentale. Suedia, care a refuzat implementarea unor politici restrictive, a ajuns in 16 martie 2021 la același număr mediu cumulat de morți per milion de cetățeni față de regiunea Uniunii Europene.

O comparație cu un stat, spre deosebire de regiuni continentale, se poate face cu Regatul Unit al Marii Britanii care a impus politici extrem de restrictive asupra populației în încercarea de a stăpâni pandemia. Marea Britanie are, pentru început, un număr mai mare de morți la milionul de cetățeni dar, spre final, numărul mediu per milion este similar.

Putem aplica aceleași metode de măsurare și asupra unor state din Statele Unite ale Americii și se pot folosi ca exemple Florida și California, state luate de foarte multe ori ca exemple, comparabile ca dimensine și poziție geografică dar cu politici pandemice total diferite.

Florida a instituit în primăvara anului 2021 o politică de carantină generală dar mai apoi, treptat, a început ridicarea restrițiilor, astfel încât pe 25 septembrie nu mai exista nici o restricție în vigoare. California, spre deosebire, a avut mai multe perioade de carantinare de-a lungul anului 2020 iar în decembrie a instituit o politică de izolare la domiciliu care a rămas în vigoare până în 25 ianuarie.

Cu toate acestea decesele calculate la 100.000 de locuitori sunt aproape identice, 152 în Florida și 143 în California, iar în al doilea val datele nu mai au nici o legătură cu politicile de carantină, Florida descurcându-se mult mai bine.

Texas a eliminat toate restricțiile de carantinare pe 10 martie 2021. Reacția a fost extrem de negativă: guvernatorul din California a numit-o „absolut nesăbuită”, Dr. Fauci a spus: „Este inexplicabil de ce ai vrea să te retragi acum”, iar președintele Joe Biden a spus că a fost „o mare greșeală” și rezultatul „gândirii neandertaliene”. Linia roșie verticală din figură arată data de 10 martie. Cazurile și decesele au continuat să scadă de la eliminarea carantinarii. Acest lucru nu înseamnă că eliminarea a cauzat scăderea, ci doar indică faptul că analiza simplistă a politicilor de carantinare este greșită.

Cercetările cu privire la costul carantinei au rămas în urmă în comparație cu cele pentru beneficiile și până și simplificarea unor astfel de cercetări este fragmentară. De la început s-a recunoscut că costurile implicau atât bunurile și serviciile pierdute de la închiderea activității economice, cât și pierderea utilităților prin restricționarea libertăților individuale. Pe parcursul anului, lista efectelor costisitoare a crescut, iar efectele carantinelor în ceea ce privește suferința s-au transformat în nuanțată și s-au dovedit a fi o listă aproape interminabilă. Multe dintre costuri nu vor fi cunoscute decât peste ani de zile, deoarece acestea se văd în rate reduse de absolvire, în venituri reduse și starea de sănătate redusă pe termen lung.

Politicile de carantinare generală care închid întreprinderi neesențiale, lanțuri de aprovizionare, diverse activități din sectorul serviciilor, trebuie să reducă producția de bunuri și servicii. Deoarece aceste produse și servicii sunt evaluate, această pierdere este un cost evident al carantinei. Măsurile privind pierderile din PIB pe parcursul anului abundă. În Europa, Suedia a avut o variație de -7,4% în al doilea trimestru al anului 2020, comparativ cu -13,9% variație pentru UE în aceeași perioadă de timp (Eurostat, februarie 2021). Canada a înregistrat o scădere de aproximativ 11% în PIB-ul din al doilea trimestru, iar PIB-ul global a scăzut cu 5,1%, potrivit institutului canadian de statistică.

Dacă am folosi Suedia (care a înregistrat o scădere a PIB-ului cu 2,8% peste an) ca indicator post-factual pentru poltica de carantină, atunci aproape jumătate din scăderea PIB-ului canadian ar putea fi atribuită carantinării. Acest lucru s-ar ridica la aproximativ 89 de miliarde USD atribuiți carantinei dar este deja binecunoscut faptul că politicile de carantinare generală nu au costurile distribuite uniform.

Figura de mai jos arată modificarea procentuală timp de 12 luni a vânzărilor în trei industrii canadiene diferite. Cifra din stânga arată că vânzările cu amănuntul au înregistrat o a scăzut (30%) în al doilea trimestru al anului 2020, dar apoi a revenit în cea mai mare parte. Graficul din mijloc arată că vânzările de mese cu servicii complete au scăzut cu 80% în al doilea trimestru, dar până la sfârșitul anului erau încă în scădere cu 52%. Ultima cifră din dreapta arată că zborurile internaționale au scăzut cu 90% în al doilea trimestru și nu s-au recuperat de-a lungul anului.

Alte cercetări din ultimul an au documentat diferite costuri ale politicilor de carantină generală dincolo de bunurile și serviciile pierdute

  • Oportunități educaționale pierdute.

Educația pierdută, întârziată sau slabă a condus la reducerea capitalului uman, care are consecințe negative pe tot parcursul vieții. Carantinarea a redus oportunitățile educaționale pentru tineri, distribuția efectelor ne fiinde egală. Bonal, X. și S. Gonzalez (decembrie 2020), descoperă faptul că copiii din familiile cu venituri mici, cu acces slab la surse on-line, suferă mai mult decât alții.

  • Efecte suplimentare ale închiderii școlilor.

Închiderea școlilor creează izolare pentru copii, despre care se știe că crește riscul apariției problemelor de sănătate mintală. Agostinelli et al. (decembrie 2020) arată că închiderea școlii dăunează mai mult elevilor din familiile cu venituri mici. Baron et al. (August 2020) raportează că închiderea școlilor inhibă raportarea abuzurilor asupra copiilor. Green et al. (Decembrie 2020), folosind date canadiene, constată că închiderea școlilor și educarea copiilor de acasă a însemnat că părinții și-au redus participarea în forța de muncă. Lewis și colab. (Februarie 2021) furnizează o listă extinsă de literatură cu privire la daunele pe care închiderile școlilor le-au avut copiilor și concluzionează: „Închidea școlilor au fost implementată la nivel internațional, cu dovezi insuficiente pentru rolul lor în minimizarea transmiterii covid-19 și desconsidertare a răului produs asupra copiilor.

  • Creșterea numărului de decese prognozate din cauza șomajului.

Speranța de viață este o caracteristică a nivelului de bogăție. McIntyre și Lee (august 2020) prezice între 418 - 2114 sinucireri în exces în Canada, pe baza creșterii șomajului în anul pandemiei. Bianchi et al. (Decembrie 2020), utilizând date cronologice privind șomajul, speranța de viață și mortalitatea, estimează efectul șocant pe care șomajul cauzat de Covid-19 îl va avea asupra deceselor viitoare. Aceștia au stabilit că în următorii 15 ani șocul cauzat de șomaj, ca rezultat al politicilor de carantină, va crește decesele cu 800.000. Aceste decese vor afecta în mod disproporționat categoriile vulnerabile. Deoarece autorii nu disting între efectul pandemiei și carantinei, nu toate decesele pot fi atribuite carantinei. Cu toate acestea, legătura dintre carantine și șomaj este bine stabilită.

  • Creșterea numărului de decese cauzate de supradoze și alte decese de disperare.

Carantinarile perturbă canalele ilegale de droguri, ducând deseori la o aprovizionare cu substanțe mai contaminate. Politicile de acest tip cresc, de asemenea, izolarea umană, ceea ce duce la creșterea depresiei și sinuciderilor. În SUA decesele de disperare au crescut între 10-60%. Killgore et al. (Noiembrie-ber 2020) constată că numărul persoanelor cu gânduri de suicid în SUA, în statele cu carantină, a crescut cu fiecare lună care a trecut dar a rămas stabil în statele fără carantină.

  • Creșterea violenței domestice.

Chalfin et al. (Martie 2021) descoperă creșterea nivelului de violență domestică este direct proporțional cu creșterea consumului de alcool, prezentă în timpul perioadelor de carantinare generală.

  • Pierderi în serviciile medicale non-Covid-19.

În perioada de carantină din primăvară spitalele au anulat programări pentru analize și tratamente, conform London et al. (Iulie 2020), acest acest lucru creînd o stare de frică în rândul persoanelor care au necesitat tratamente de urgență și, ironic, deși apelurile pentru tratament de urgență au înregistrat o scădere decesele, precum cele de stop cardiac, au crescut, conform Holland et al. (august 2020) și Woolf et al. (Iulie 2020) care estimează, de exemplu, că o treime din decesele în exces din SUA se datorează morților non-Covid-19.

Putem calcula însă efectele politicilor de carantină generală și în „ani viață” folosind experimentul profesorului Bryan Caplan, de la Universitatea George Mason, care sugerează că pentru fiecare an de carantină s-au pierdut 2 luni de viață pentru fiecare cetățean, și înmulțind cu cei circa 37,7 milioan de cetățeni ai Canadei ajungem să realizăm că măsurile de carantinare generală au produs o pierdere de 6,3 milioane „ani viață”.

Lând în calcul că speranța de viață a unui canadian de 80 de ani (vârsta medie a morților de Covid-19) este de 9,79 ani înseamnă că cei 6,3 milioane de „ani viață” pierduți sunt echivalenți cu decesele a 643.513 de persoane de 80 de ani. Începând cu 22 martie 2021, Canada a înregistrat în total 22.716 decese din cauza Covid-19 ceea ce înseamnă 222.389 de ani de viață pierduți.

Întrebarea este, totuși, câți ani de viață pierduți ar fi rezultat din decesele provocate de Covid-19 dacă nu ar fi existat politicile de carantinare? Luăm în considerare două extreme:

  • a. Să presupunem că numărul deceselor Covid-19 ar fi fost cu 10% mai mare dacă nu ar fi fost vreo carantina.

Canada ar fi experimentat un număr suplimentar de 2.271 de decese, ceea ce înseamnă că ar fi existat 22.333 de „ani viață” pierduți suplimentar din cauza deceselor Covid-19. Prin urmare, beneficiul carantinei a fost evitarea acestor 22.333 de „ani viață” pierduți în plus. Cu toate acestea, costul carantinei, după cum sa menționat, a fost de 6.300.000 de „ani viață” pierdută. Raportul cost / beneficiu al politicilor de carantină este de 282 = 6.300.000 / 22.333.

  • b. Să presupunem că prognozele inițiale ale modelului Imperial College ar fi fost corecte fără carantinare.

Canada ar fi înregistrat 200.000 de decese. Acest lucru ar însemna că politicile de carantinare ale Canadei au prevenit 177.281 (200.000-22.716) decese. Folosind aceleași presupuneri legate de vârstă și speranță de viață realizăm că politicile de carantină generală au prevenit pierderea a 1.735.580 de „ani viață”. Raportul cost/beneficiu al carantinei este de 3,6 = 6.300.000 / 1.735.580.

O revizuire a literaturii despre costuri/beneficii ale politicilor de carantină generală pentru Covid-19 arată că primele studii făcute pentru carantinare se bazau pe mai multe ipoteze nerealiste. Aceste presupuneri au inclus faptul că virusul continuă să se răspândească exponențial până la atingerea imunității de turmă, că indivizii nu schimbă niciodată comportamentul atunci când întâlnesc o amenințare virală și că valoarea vieților pierdute este independentă de vârstă, fiind calculată la aproximativ 10 milioane USD.

Cercetările efectuate timp un an au arătat că modelele S.I.R. simple nu reușesc să prezică progresul pandemiei declanșate de virusul chinez, că reacțiile individuale la virus sunt importante iar costurile măsurilor de carantină generală sunt foarte mari, cuprinzând multe alte aspecte. Măsurile de carantină au avut oarecare efect asupra numărului de cazuri, morți și asupra ratei de transmisie, dar aceste sunt absolut marginale.

În consecință, carantinarile nu reușesc să treacă testul cost/beneficiu. S-ar putea argumenta că politica de carantinare Covid-19 a fost greșită doar în lumina datelor post eveniment. Având o vedere mai largă acum asupra datelor a privi înapoi pare nedrept. În martie 2020, confruntați cu virusul necunoscut și sfatul experților că milioane de oameni ar muri fără carantinare și izolare, politicienii și oficialii din domeniul sănătății publice au luat decizia corectă în acel moment.

Un astfel de argument este rezonabil pentru martie 2020 și chiar, posibil, pentru aprilie 2020. Cu toate acestea până la sfârșitul lunii aprilie se știa deja că: a.) predicțiile empirice ale modelelor bazate pe SIRS erau greșite. b.) că modelele au propus o serie de ipoteze discutabile. c.) că decesele au fost mult mai mari la vârstnici. d.) că costurile au fost foarte mari.

Înțelegerea virusului s-a îmbunătățit în timp, dar nu sa schimbat fundamental. Până în august 2020 existau suficiente informații disponibile pentru care să arate fără urmă de dubiu că orice analiză rezonabilă cost/beneficiu ar arăta faptul că politicile de carantină generală creează mai mult rău decât bine. Așadar pare, și este, absolut nerezonabil să afirmăm că autoritățile ar mai fi avut scuza necunoștinței în luna octombrie 2020 când a venit „al doilea val” de cazuri.

iunie 11, 2021
Președintele PSD dă de pământ cu prestația guvernului la negocierile PNRR și anunță moțiune de cenzură

Marcel Ciolacu a criticat dur modul în care guvernul României a finalizat documentația pentru PNRR. Președintele PSD spune că experții UE au desființat programul depus de guvern și că eșecul se datorează unor conflicte de interese. Ciolacu anunță depunerea unei moțiuni de cenzură.

iunie 11, 2021
Comisia Europenă a evaluat PNRR și l-a găsit nesatisfăcător

Guvernul a depus proiectul PNRR la Comisia Europeană în vederea unei etape de evaluare și renegociere. Comisia Europeană a transmis mai bine de 30 de observații, majoritatea lor legate de justificarea costurilor estimate.

iunie 9, 2021
Virusul Chinezesc și visul Orwellian...

În China iar se declară carantine pe regiuni imense, cel mai mare centru vizat tura asta, după ce a fost lovit de un val enorm de 40 și un pic de vazuri de Covid, fiind capitala provinciei Guangdong, orașul Guangzhou. Așa că mărețul Partid Comunist Chinez a decis să facă un mare salt împotriva virusului […]

linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram